Toxina Botulinică în tratamentul strabismului

Toxina Botulinică în tratamentul strabismului

Toxina botulinică, ultilizată azi foarte des în dermatologie și în chirurgia estetică a fost inițial folosită în medicină în scopul tratării strabismului, în anii 70-80 de către medicul american Alan Scott.

Toxina botulinică produce o paralizie temporară a mușchiului injectat, slăbindu-i astfel acțiunea.

Injectarea toxinei în muschii ocular nu are repercursiuni asupra stării generale de sănătate.

Indicațiile toxinei sunt multiple, ca potențiator pentru chirurgia strabismului, în anumite tipuri de strabism brusc apărute, în perioada de recuperare a unor paralizii de mușchi oculari, în strabismele mici sau atunci când pacientul refuză operația.

Deși efectul paralitic al toxinei se remite complet în 2 luni, efectul asupra corectării strabismului poate fi mai îndelungat. Toxina botulinică poate fi injectată repetat în muschii extraoculari

Efectul tratanetului diferă de la un pacient la altul.

Modul de injectare poate fi diferit, sub control electromiografic, sau prin vizualizarea direcă a mușchiului. La copil injectarea toxinei necesită întotdeuna anestezie generală.

Efectele adverse sunt de cele mai multe ori nesemnificative, uneori însă, injectarea poate produce difuzarea substanței în țesuturile din jur și căderea pleoapei. Efectul se remite de la sine, de obicei în circa 2 săptămâni.

Indicația injecției cu toxină botulinică este stabilită de medicul oftalmolog-strabolog.