Obstrucția canalului lacrimal la bebeluși

Obstrucția canalului lacrimal la bebeluși

Lacrimile sunt produse de către glanda lacrimală si glandele din conjunctivă. Prin clipit, pleoapele acționează ca o pompă și împing lacrimile ajunse la suprafața oculară spre căile de drenaj lacrimal. Acestea sunt formate din punctele lacrimale, canalicule lacrimale, sacul lacrimal și canalul lacrimo-nazal și au rolul de a conduce secreția lacrimală către nas.

Obstrucția congenitală a canalului lacrimo-nazal este cea mai frecventă afecțiune a sistemului lacrimal la copii, afectând aproximativ 5% dintre nou-născuți și constituie principala cauză de lăcrimare excesivă la bebeluși. În majoritatea cazurilor se datorează persistenței unei fine membrane la locul de deschidere al canalului lacrimal în cavitatea nazală.

Bebelușii pot avea canalul lacrimo-nazal înfundat la unul sau la ambii ochi concomitent. Simptomatologia apare în primele săptămâni postnatal, ochiul afectat fiind în permanență mai umed sau lăcrimează abundent (epiforă), uneori se formează cruste periocular, iar atunci când secreția lacrimală se suprainfectează apar secreții purulente.

Diagnosticul este unul clinic, deseori medicul oftalmolog observă refluxul secreției lacrimale la compresia ușoară a sacului lacrimal, iar tratamentul poate fi conservator sau chirugical, în funcție de caz. Există o rată mare de vindecare spontană a acestei afecțiuni, în aproximativ 90% din cazuri ductul lacrimo-nazal se permeabilizează spontan cu tratament conservator în primele 6-9 luni de viață.

Tratamentul conservator implică masaj hidrostatic asupra sacului lacrimal (cu degetul arătător se efectuează mișcări repetate prin care se aplică o presiune fermă în unghiul intern al ochiului și se coboară pe aripa nazală până la baza nasului). Masajul are două scopuri: golirea secrețiilor din sacul lacrimal (prevenind astfel stagnarea și suprainfecția acestora) și ruperea membranei obliterante (prin presiunea hidrostatica creată la nivelul ductului lacrimal).

În cazurile în care apar secreții purulente se indică tratament antibiotic local, dar acesta nu rezolvă obstrucția, ci doar suprainfecția.

Atunci când tratamentul conservator eșuează, dezobstrucția se efectuează chirugical, prin sondajul căilor lacrimale, procedură realizată sub anestezie generală. În unele cazuri, în special atunci când sondajul se realizează tardiv, inflamația rezultată în urma procedurii poate duce la recidivă. În acest caz este necesară implantarea unui tub de silicon pe traiectul lacrimo-nazal astfel încât obstacolul să nu se refacă. Tubul se extrage după câteva săptămâni, lăsând în urmă o cale patentă, adică liberă, care permite drenarea lacrimilor către cavitatea nazală. Extragerea tubului este o procedură simplă care se poate face în cabinet, după aplicarea unui anestezic topic.